Expoziția Generală Română din 1906: Difference between revisions
No edit summary |
No edit summary |
||
| Line 44: | Line 44: | ||
File: | File: | ||
</gallery> | </gallery> | ||
{| class="wikitable" style="width: 50%;" style="margin: auto;" | |||
| style="width: 20%; color: blue;"| | |||
| style="width: 10%"| | |||
|style="font-style: italic; color: DarkSlateGray;" | | |||
|- | |||
|style="font-style: italic; color: DarkSlateGray;" | | |||
|style="font-style: italic; color: blue;" | | |||
|style="font-style: italic; color: DarkSlateGray;" | | |||
|- | |||
|style="font-style: italic; color: FireBrick;" | | |||
| | |||
|- | |||
|style="font-style: italic; color:DarkCyan;" | | |||
| style="font-style: italic; color: FireBrick;" | | |||
|style="font-style: italic; color: DarkSlateGray;" | | |||
|} | |||
<pre style="color: blue">Links:</pre> | <pre style="color: blue">Links:</pre> | ||
Revision as of 14:22, 27 July 2024
==Expoziția Generală Română din 1906==
| Adresa: | Ani in existenta: 1942, octombrie 16 - 1945 |
| Adresa alternativa: | Google Maps |
| In cladire au functionat: | |
| *Expozitii si Muzee *Parcul Carol I |
Constantin I. Istrati (1850–1918) a fost academician român (din 1899), doctor în medicină şi chimie, profesor de fizică, ministru, iar în perioada 1913–1916 a fost preşedinte al Academiei Române.
Doctorul Constantin I. Istrati a fost numit prin decretul din 20 mai 1905, Comisar general al Expoziţiei Generale Române din 1906, realizată pe Câmpul Filaretului, actualul Parc Carol I. Expoziţia sărbătorea 25 de ani de la încoronarea principelui Carol I ca rege al României şi 40 de ani de domnie a lui Carol I, dar şi 1800 ani de la cucerirea Daciei de către împăratul Traian. Comemorarea celor patru decenii de domnie a regelui a fost marcată de numeroase manifestări ce au avut ca trăsătură comună participarea reprezentativă a românilor din Regat şi din celelalte provincii româneşti, din afara hotarelor, capitala devenind un adevărat centru al românismului.
Aflată în sudul oraşului, în lunca inundabilă a Dâmboviţei, Câmpia Filaretului a început să fie cunoscută sub acest nume abia după 1793, când mitropolitul Filaret construieşte lângă heleşteul lui Şerban Vodă o fântână monumentală, captând un izvor binecunoscut bucureştenilor, cu apă rece şi bună. Fântâna era construită din marmură sub forma unui chioşc cu etaj. În 1863, fiind ruinată, fântâna mitropolitului Filaret a fost demolată din ordinul Primăriei şi, în locul ei, primarul George Grigore Cantacuzino, poreclit „Nababul” pentru uriaşa sa avere, a construit în 1870, o altă fântână aflată şi astăzi în Parcul Carol. Aceasta a fost construită în stil neoclasic, după planurile arhitectului Grigore Cerchez şi ale inginerului Gogu Constantinescu.
La 1 august 1905, dr. Constantin I. Istrati încredinţează conducerea lucrărilor din Câmpul Filaretului arhitectului Ion D. Berindey (1871–1928), astfel încât acesta va fi numit Inspector General.
„În iunie 1905 s’au început primele lucrări, cari au transformat câmpia mocirloasă ce toţi cunoşteam, în parcul încântător al cărui plan general a fost făcut de cunoscutul arhitect francez Redont cu clădirile sale semeţe sau cochete ale căror planuri au fost făcute şi în parte executate de arhitecţii Burcuş şi Ştefănescu, sub privegherea arhitectului I. Berindey.”
În calitatea de inspector general al lucrărilor Expoziţiei Jubiliare din 1906, Ion D. Berindey a determinat stabilirea amplasamentului Parcului Carol, în favoarea poziţiei iniţial alese, de pe Cheiul Dâmboviţei.
Concepţia peisagistică a parcului datorată arhitectului peisagist francez Édouard Redont (1862–1942) s-a conservat până astăzi, în mare parte. Apele izvoarelor au fost captate pentru a da naştere lacului din mijlocul parcului, peste care a fost construit primul pod din beton armat din România. Comisar general adjunct a fost numit inginerul Grigore Greceanu, care l-a ajutat pe Constantin I. Istrati la transformarea mlaştinilor şi la executarea construcţiilor necesare.
Planurile de arhitectură ale pavilioanelor au fost executate în cea mai mare parte de arhitecţii Ştefan Burcuş şi Victor Ştefănescu, sub supravegherea arhitectului Ion D. Berindey.
Links: