Biserica Schitu Măgureanu (veche)
Biserica Schitu Măgureanu (veche)[edit | edit source]
| Adresa: (aproximativa) Bulevardul Schitu Măgureanu | Ani in existenta: 1761 - 1881 |
| Adresa alternativa: | Google Maps |
| ++Biserici Disparute | Ctitorita: |
| Biserica de rit: Ortodox | *Biserici |
Aceasat este vechea biserica Schitu Măgureanu care se afla putin mai la vest decat noua biserica. Construita in jur de 1761 in stil brancovenesc. Este demolata in jur de 1881 pentru a fi inlocuita cu noua biserica.
Prima atestare documentara a Schitului Magureanu, dateaza din a doua jumatate a secolului al XVII-ari. În secolul al XVIII-lea, lacasul este mentionat ca schit de maici. Nu este clar când si în ce conditii schitul de calugari a devenit schit de maici. Nu se cunoaste numele ctitorului acestui prim llacas.
Primul ctitor a fost marele logofat Constantin Vacarescu, fiul martirului Ianache Vacarescu, sfetnicul Brâncoveanului, casatorit cu Maria sau Marica, fiica vornicului Iordache Cretulescu, nascuta Brâncoveanu, cu care a avut o fiica, pe Elena sau Ilinca. Cei doi soti au început construirea bisericii de zid, ce va fi cunoscuta drept „Vovidenia Vacarescului” sau „Biserica Sfintei Marii”.
În planurile militare Ernst si Purcell (1789 si 1791), Schitul apare înconjurat de ziduri si chilii, iar biserica, înscrisa la pozitia a opta, este primul lacas de cult bucurestean pomenit cu numele Maicii Domnului dupa hramul dintru început. I s-a adaugat cel al Sfântului Visarion, grabnic ajutator în vremurile de cumpana aduse de valurile de ciuma ce pustiisera orasul.
Imaginea vechii biserici de zid apare în câteva lucrari de arta executate, la jumatatea secolului al XIX-lea, de pictorii Carol Popp de Szathmary si Amedeo Prezziosi.
Schitul si-a continuat existenta ca metoc al Sarindarului, adica de asezamânt monahal dependent de aceasta manastire, dar si ca biserica a mahalalei ce crestea în jur. Punerea sub ocrotirea va fi fost dorinta celui de-al doilea ctitor, Mihail Cantacuzino-Magureanu, înaintea plecarii pe drumul fara de întoarcere al pribegiei în Rusia, constient de faptul ca nu se va mai putea ocupa de ctitoria sa.
În anul 1880 s-a decis darâmarea bisericii vechi si a chiliilor, aflate în stare de degradare, si construirea unei biserici în alt stil, pe un aliniament retras cu opt metri fata de nou trasatul bulevard.
Noua Biserica a fost ridicata în anii 1881-1884, „cu încuviintarea primariei”, prin grija Epitropiei si cu contributia credinciosilor, dupa planurile mesterului Dumitrache Nicolau, constructori fiind inginerii Marcu Hecht si B. Iancovici. Bisericii noi i s-a adaugat hramul Sfântului Mucenic si Tamaduitor Pantelimon.
Actualul lacas îmbina arhitectura bisericeasca traditionala cu elemente neoclasice, specifice secolului al XIX-lea. Planul, în forma de cruce, are doua turle hexagonale din lemn: turla mare este amplasata deasupra naosului, iar turla mica deasupra pronaosului, are rol de clopotnita.
Pictura si icoanele catapetesmei au fost realizate în ulei în 1884 de Gheorghe Ioanid, elevul lui Gheorghe Tattarescu.
Catapeteasma si mobilierul au fost sculptate în stil bizantin, în acela?i an, de Costache Georgescu.
În anul 2013 a fost reorganizat, fiind transformat din schit de maici în schit cu obste de calugari.
Biserica Schitul Mãgureanu din Bucuresti, cu hramul Intrarea în bisericã a Maicii Domnului - Vovidenia si Sfântul Ierarh Visarion, a fost întemeiatã între anii 1751-1752 de Marele Logofãt Constantin Vãcãrescu si sotia sa, Marica fiica Vornicului Iordache Kretulescu si a Doamnei Safta, nãscutã Brâncoveanu. Rãmânând neterminatã la moartea lui Constantin Vãcãrescu, 1752, s-a isprãvit si s-a înfrumusetat de cãtre fiica dumnealor, Maria, împreunã cu sotul ei Marele Ban Mihai Cantacuzino Mãgureanu, în zilele domnitorului Constantin Voda Racovitã, adicã între anii 1753-1756. Biserica veche deteriorându-se cu vremea si ne mai fiind proprie slujirii, a fost dãrâmatã si pe locul ei s-a ridicat biserica de astãzi, între anii 1881-1884, prin grija Epitropiei si cu concursul binevoitor al obstii, pãstrându-si acelas hram. Pictura este opera pictorului Gheorghe Ioanide care ca si contemporanul si colegul sãu Tãtãrescu, inaugureazã în pictura noastrã bisericeascã, dupã scoala italianã, un curent nou: pictura realistã. Catapeteasma de un deosebit simt artistic este executatã de cãtre sculptorul Costache Georgescu si pictatã de cãtre acelasi pictor în anul 1884, când biserica a fost sfintitã si datã cultului. De la biserica veche se pãstreazã pisania cu litere chirilice, asezatã în peretele bisericii dinspre nord, icoanele împãrãtesti, rânduite în interiorul bisericii, la intrare, Sfânta Cruce, din Sfântul Altar, icoana Sfântului Visarion si icoana Cuvioasei Paraschiva, cu ornamente de argint si un epitaf cusut în fir donat de "Scarlat si Elena cu fii lor", cu dedicatie în limba greacã.
-
-
-
Anton Bacalbasa - Schitu Magureanu, gravura.
-
Biserica Schitului Magureanu 1868, A. Preziosi.
-
Biserica Schitu Măgureanu in jur de 1880. Foto Eduard Pesky.
Links: