Podul Serban-Voda
Podul Serban-Vodä - Acesta este podul care inainte de Hengherliu, era calea cea mai de capetenie a Bucurestenilor.
Pe acest pod intrau domnti cei noi numiti de la Constantinopol, pe acest pod veneau trimisii dela Tarigrad, pe acest pod se aduceau firmanele sultanului. Lumea alerga si venea din toate partile, cum se alerga mai tarziu pe calea Victoriei de cite ori erau särbärori nattonale sau evenimente mai deosebite.
Nu exista se pare nici un document care sa explice de ce a purtat numele de Podul Serban-Voda. Se stie ca era utilita veche, dar de care domn a fost croit nici o vorba.
Curtea Domneasca, numita mai tarziu Curtea Veche, avea doua porti, una la intersectia strazii Carol cu strada Smardan, numitä „Poarta de Sus” si alta la sud, numita „Poarta de Jos” aflata cam in dreptul punctului unde incepa calea Serban-Voda. Din acest loc incepea o ulita care mergea dea lungul Dambovitei si cotea impreuna cu ea. Pe portiunea de loc cuprinsa intre strazile Patria, calea Serban-Voda, calea Väcaresti si Jicnita, se aflau viile Domnesti.
Pe locul unde se afla (pana in 1940) strada Bazaca si imprejurimi erau locurile Gradistemlor, boieri din Gradistea ; acestia erau armasi din tata In fiu, adica pazitori ai puscariei care se afla unde se afla strada Patriei.
In anul 1776, Alexandru Voda Ipsilante a pus sä se cladeasca casele Beilicului, adica casele in care aveau sa poposeasca de aici inainte toti turcii veniti de la Tarigrad co misiuni pasale, mumbasiri, etc. ; acestia stateau aci intretinuti pe socoteala Domnitorului. De atunci Podul Serban-Voda a primit numele de Podul Beilicului.
Casele Beilicului erau asezate aproape de punctul unde se afla podul peste Dambovita (Serban-Voda). Aceasta cale era intretinuta cu cea mai mare ingrijire, podelele de lemn reparate intruna de catre detinutii puscariei, fiindca pe aici veneau toti oaspetii distinsi si musafirii de la Constantinopole.