Casa C. I. Stoicescu

From In Bucuresti
Jump to navigation Jump to search

Str. Batiștei Nr. 6 Casa C. I. Stoicescu (Google Maps)[edit | edit source]

Adresa: Str. Batiștei Nr. 6 Ani in existenta: - Prezent
Adresa alternativa: Google Maps
In cladire au functionat: Proprietatea familiei C. I. Stoicescu Arhitect:
Nr. Apartamente: *Palate/Imobile *Strazi *Str. Batiștei
 
Fig 2. - Harta de la 1911, cu rosu Casa C. I. Stoicescu, cu albastru Primaria si Panorama Grivitei.


 
Pe locul unde se află Hotelul Intercontinental (azi Grand Hotel Bucharest) era, la finalul secolului XIX, una dintre cele mai frumoase și mai admirate case din București. Aparținea lui Constantin I. Stoicescu, jurist, politician liberal, de mai multe ori ministru în perioada 1895 - 1904. Acesta era căsătorit cu ”una dintre rarele frumuseți ale Bucureștiului”, după cum spune Bacalbașa, și anume Iosefina, fiica lui George San Marin, proprietarul moșiei Băneasa Dămăroaia.  

Iată cum descrie această casă ziarul Timpul în numărul său din 1/13 decembrie 1896: ”Cu adevărată mândrie națională reproducem, după un ziar oficios, amănuntele următoare despre somptuosul palat al d-lui C. I. Stoicescu, ministrul care face trăsura de unire între România şi streinătate.

Vestibulul, amenajat cu multă artă, dă acces unei scări de marmoră de Carara care pare a fi aruncată în aer, căci cu toată rotațiunea ce face baza sa nu e decât prima treaptă. Balustradele acestei scări sunt de fier și, pentru circumstanță, ele sunt ornate de flori artificiale. La intrare, două armuri autentice reamintesc timpurile cavalerești din veacul din mijloc.
În stânga vestibulului, ai cărui pereți sunt de stuc, se află biroul şi biblioteca d-lui ministru al lucrărilor publice. Biblioteca este în stilul Renașterii, având pe perete niște frumoase Goblenuri. Pereții sunt acoperiți, în partea de jos, de stejar sculptat, şi căminul este o adevărată comoară. Pe cămin se află două lampadare de bronz și La Femme et la Mouche de Moreaux. Bronzuri de arte și tablouri sunt o mulțime, toate iscălite de mână de maeștri. Într-un colț se vede fotografia nemuritorului loan C. Brătianu cu un autograf. Fotografiile AA. LL. RR. principele Ferdinand şi principesa Maria sunt așezate pe cămin în cadre foarte frumoase, surmontate de o coroană de aur. Alături de bibliotecă este o sală de așteptare tot așa de artistic mobilată. În ea admirăm la Madeleine repentie, marmoră plină de viață, de Fedi. Această marmoră a aparținut lui Vodă Cuza şi apoi Mitropolitului Moldovei Calinic Miclescu. Perdelele sunt foarte bogate.

Sala cea mare de mâncare se află în dreapta, tapisată de Aubusson cu fructe şi personagii; acest Aubusson este unic în felul lui în toată România. Căminul este în stilul Renașterii cu foarte frumoase medalioane cu îngerași şi bacante. Masa este cât se poate de artistică. Sala aceasta conține niște vechi porțelanuri de Saxa, trei tablouri vechi şi medalioane cu armele regelui Ludovic al Bavariei. Draperiile sunt de catifea veche cu Aubusson şi încadrează trei ferestre cu geamuri de München. Alături se află un salon mauresc în stilul cel mai pur. În sala maurescă se vede frumosul tablou al lui Aman: La Joueuse de Mandoline.

De remarcat sub scara de marmoră, care duce la etajul de sus, modelul original de pământ ars al sculptorului Storck: Regina Elisabeta dând de băut unui rănit. La Palatul Regal el se află de 5 ori mai mare în marmoră.

Pe scară este o Venus din Milo şi un Copil italian sculptat de Vasilescu care se află la Veneţia şi care este însărcinat de a executa monumentul de la Ploiești.
Ajuns în etajul de sus, mergi din surprinderi în surprinderi. Este de prisos a mai descrie bogățiile salonului Ludovic XV, căci el este întocmai cum l-a avut acest rege al Franței. Aici, între altele, am admirat foarte mult tabloul reprezentând pe d-na Iosefina Stoicescu în mărime naturală; acest tablou, datorit pictorului Mirea, a fost expus la expozițiunea din Paris, în 1889. Mai sunt încă două saloane, mobilate cu gust. Locul rezervat muzicii este deasupra şi mascat cu desăvârșire.”

Sursa foto: dragusanul.ro