Hotel Dinu

Adresa: Calea Griviței 140	Ani in existenta: 1934 -
Adresa alternativa:	Google Maps
In cladire au functionat: Hotel Dunărea	*Hoteluri

Imobil onstruit in prima jumatate a anilor ’30 purtand numele de "Hotel Dinu”, după numele proprietarului – Dumitru Dinu. Acesta, Dumitru Dinu, a murit înainte de Naționalizarea din 1948 an in care hotelul avea să fie botezat de către comuniști, Dunărea.

La parterul hotelului s-a deschis în august 1933, înainte de inaugurarea lui (acesta fiind finalizat în anul 1934), Berăria Sleeping Car. În octombrie 1937, în locul berăriei se va deschide foarte cunoscutul Magazin SORA (Societatea Romana de Aprovizionare).

Turnuletul pătrat al Hotelului ”Dinu” s-a prăbușit la cutremurul din 10.11.1940.

Clădirea a fost afectata masiv de cutremurele din 1940 și 1977,

Hotelul Dinu, numit după naționalizare Hotel Dunărea este acum în paragină.

Via Dl. Cristian Bulfon,
Hotelul cu 7 etaje și 70 camere, construit între anii 1935-1937 pe colțul Căii Griviței cu Bulevardul Nou (I.G.Duca) și care până la Naționalizare s-a numit Hotel ”Dinu”, avea la parter un magazin celebru ce a rezistat până aproape de anii '2000.
Magazinul se numea ”SORA (Sora)” dar puțini știu că numele este de fapt un acronim.
Conform ”Anuarului Kompass” din anul 1943, Viena, S.O.R.A. însemna „Societatea Română de Aprovizionare” și funcționa la această adresă, Calea Griviței, nr. 140-142, cu începere din 1937. În prezent, după modificările de numerotare, aici este nr 138C.
Magazinul ”SORA”, era extrem de apreciat și căutat îndeobște pentru diversitatea de confecții și produse și materiale textile sau de mercerie.
După Naționalizare hotelul a fost rebotezat în ”Dunărea” și făcea parte din grupul hotelurilor din jurul Gării de Nord, așa numite ”de tranzit”, care găzduiau turiști veniți cu treabă în București și care se cazau între ”două trenuri”, atrași fiind de apropierea Gării, mijloacele multiple de transport spre și dinspre oraș, cât și de tarifele accesibile.
În sălbăticia privatizătirilor veroase și dubioase începute după 1989, hotelul a fost obiectul unor ”inginerii financiare”, pornite de la preluarea în locație de gestiune, ajunge în proprietate privată și apoi este pus gaj pentru diverse împrumuturi, ca apoi să fie vândut succesiv diverșilor care au sperat că se vor îmbogăți de pe urma lui (dacă ar fi putut fi demolat pentru a se construi ceva ”modern” în loc).
Expertizat cu risc seismic și ajunse deja nefuncționale, hotelul și magazinul de la parter sunt închise și puse în conservare de prin 2008 (măsură care practic nu a existat dpdv tehnic și funcțional), ajungând ca prin trecerea anilor și sub acțiunea vitregiilor vremii și ale vremurilor să fie astăzi o ruină în degradare constantă.
În 2019, Consiliul General al Primăriei București a aprobat o hotărâre pentru exproprierea clădirii de la proprietarul actual pentru suma de aprox. 7.900.000 lei pentru a o transforma în centru cultural și expozițional.
Însă, înainte de lucrările de refacere și reconversie, clădirea necesită și o atentă consolidare deoarece a fost avariată la cutremurul din 1940 – când și-a pierdut ultimul etaj retras – cât și la cel din 1977 care l-a șubrezit semnificativ.
Acest demers nu a mai avut continuitate, pentru că proprietarul a preferat să încerce să-l vândă, dar din păcate, fără vreun rezultat.
Îngrijorător este faptul că starea de degradare a clădirii se accentuează de la o zi la alta fără să existe vreo măsură imediată care să o stopeze.
Dar cum se întâmplă mai mereu, durerile și sensibilitățile unei comunități afectate de nepăsarea autorităților sunt speculate, culmea, de alți reprezenți ai autorităților, dar care se declară ”altfel”.
Și cum hârtia și mai nou FB suportă multe, tocmai ce aflarăm din postări triumfaliste și superficiale că Hotelul Dunărea va fi expropriat și refăcut de minunata noastră administrație locală de la Sectorul 1.
Sincer, îmi doresc ca această clădire să fie salvată și redată orașului, dar administrația unui oraș este total diferită de cea a unei corporații, lucru pe care mulți dintre cei care au ajuns în ”fruntea treburilor” nu pot sau nu vor să-l înțeleagă.
Iar de la dorință la putirință e o cale lungă care poate deveni ilegală atunci când autoritatea locală vrea să bage bani în ceva ce nu are dreptul să administreze.
Dar important este că problema e rezolvată 50%.

Plan Etajul I 1932 Sursa Arhiva PMB
Plan Desfășurat 1932 Sursa Arhiva PMB
Plan Parter 1932 Sursa Arhiva PMB
Ziarul Universul din 22 august 1934
1934
1934
1935
1937
1937 Sleeping car
1937 Sleeping car
1941
Piața Gării de Nord în anul 1944
Hotel Dunărea 1968
Hotel Dunărea 1975
Hotel Dunărea 1976 - foto Șerban Lacrițeanu
2021
2021
2023
Dumitru Dinu și soția la o cununie. Sursa: MNIR
Dumitru Dinu Proprietarul hotelului cu același nume. Sursa: MNIR

 Fotografiile urmatoare din 2021. Sursa: Reptilianul

Links:

Hotel ”Dinu”

[https:// News]

Hotel Dinu

Navigation menu