Podul Mogosoaei
Podul Mogosoaiei. Acesta a fost cel mai nou pod al Bucurestilor. El a fost deschis de catre Constantin Brâncoveanu la anul 1690.
Motivul deschiderii a fost urmatorul : Brancoveanu, care aduna neincetat bogatii mari, a cumparat mosia Mogosoaia de la o vaduva a unui oarecare Mogo; vaduva traind mai multa vreme, taranii din zona au spus mosiei la Mogofoata, dupa cum mosiei Vacarestilor de langa Bucuresti i se spune Baneasa, fiindca era proprietatea vaduvei Banului Vacarescu. Aceasta este parerea lui Gion, in Istoria Bucurestilor.
In fine, Brancoveanu cumpara mosia Mogosoaia si, pentru ca sa aiba pana la ea un drum mai scurt si mai drept, a deschis podul de la Dambovita spre Nord. Dar ceasta artera nu a purtat de la inceput numele de Podul Mogasoaei. Potrivit unor documente mai vechi se pare ca a purtat numele de Ulita Mare. Cand i s-a dat numele pe care l-a purtat pana la 1878, nu se stie cu siguranta. Documentele vremii arata ca locurile pe care s-a deschis noul pod, de la Casa Prager in jos spre Dambovita, constituiau mahalaua Caramidarilor si era locuita de mai multe familii boieresti : Cretulesti, Floresti, Cantacuzinesti, Dragänesti, etc.
Dela Casa Prager in sus era pe stanga proprietatea lui Andreiu Vistierul, si biserica cu hramul Sf. Ion Predidici, loc unde se afla astazi Palatul CEC(Casa de Depuneri). Pe dreapta erau intinsele locuri ale Balacenilor care cuprindeau locurile pe care sunt astazi Palatul Postelor, Biserica Stavropoleos, Strada Smardan pana la Biserica Sf. Dumitru, (incluzand biserica). Dupa acest loc (viran la acea vreme) venea biserica Zlatarilor(si Hanul), care nu se stie cand a fost cladita, dar care era la acea vreme una din punctele de bariera ale Bucurestilor.
Pe partea stanga, intre Zlatari si Sarindar, pe malul stang al Dambovitei, se aflau insirati tabacii, Impotriva cärora protestau neincetat egumenii dela biserica Mihai-Voda si de la Sf. Ion Predidici.
Este stiut din documente, ca pe vremea lui Matei Basatab, biserica Sarindar, actualmente Cercul Militar, era in afara din Bucurestiului. Dupa batalia dela Zernesti, castigatä de Brancoveanu impotriva lui Aga Blaceanu, Domnul confiscä proprietatea Agai, caruia îi taie capul pe care ii expune timp de un an si jumatate acolo pe unde se afla acum biserica Särindar. Locul uncle se afla palatul Postelor devine proprietatea domniei ; aici Brancoveanu cladeste un mare han, numit „Hanul Constantin Vodä”. Dupa daramarea hanului nimicit de focul dela 1847, si pana cand s-a construit palatul Postelor, locul a purtat numele de „Piata Constantin Voda”.
Mergand spre nord vedem biserica Zlätari, apoi venea Hanul Filipescului, unde mai tarziu a fost construita(dupa demolarea hanului Casa Socetatii Dacia, care includea pravaliile doctorilor Serafim si Malla, (mai tarziu pasajele Vilacros si (Caragheorghevici) de astazi. Bine inteles, toate aceste clädiri s-au ridicat dupa deschiderea Podului Mogosoaei.
Imediat dupä deschiderea Podului, boierii au inceput sa se mute pe el, constuindusi case spre se muta pe podul Mogosoaei. Imediat dupa Sarindar in fata (viitoarei)Casei Capsa, este casa Cocorastilor, iar peste drum, pe locul viitorului Caosa, casa Slatinenilor. Pe locul unde ciitorului Teatru National(langa Palatul telefoanelor de astazi), erau casele boierului Hierea Brezoianu, care poseda tot terenul spre strada Brezoianu, biserica Brezoianu, etc. La sfarsitul domniei lui Constantin Brancoveanu, bariera orasului era in dreptul Teatrul National. Dupä 1714 bariera era dincolo de (Pasajul Roman – blocul Muzica) de azi . Probabil cam in dreptul Bisericii si hanului Cretulescu; se crede ca era acolo unde este astazi Palatul Regal.
Voda Mavrocordat a daruit boierului Iordache Cretulescu locul unde a cladit biserica Cretulescu, si hanul care de jur imprejur.
Pe locul Palatului Regal de astazi, un boier de mina a doua avea la 183o o casuta pe care a cumparat-o cu loc cu tot bancherul Sachelarie. Apoi mai tarziu locul a fost cumparat de boierul care a cladit si biserica Mavrogheni (Izvorul Tämäduirii).
In anul 1797, rupand cu traditia, care voia ca intrarea Domnitorilor in Bucuresti sä se faca pe Podul Beilicului sau Serban-Voca, Voda Hergheliu intra pe Podul Mogosoaei. Mare valva si mare supärare pe locuitorit Podului Beilicului care pierd astfel intaietatea, prestigiul, si mai ales castigurile.
Incet, incet, Podul Mogosoaiei a devenit cel mai important drum al orasului si zona in sine cea mai la moda. In 1775 erau deja construite 35 de case mari boieresti. Podul Mogoșoaiei a fost prima strada Bucuresteana iluminata in timpul noptii(se pare cu lumanari) incepand din iulie 1814.
Pentru faptul ca lemnul nu era totusi un material rezistent si putrezea repede drumul a fost de multe ori intr-o stare deplorabila si a necesitat reparatii(in 1793 si 1814 reparatii capitale).
In perioada de ocupatie rusa a Principatelor Romane la sfarsitul razboiului Ruso-Turc (1828-1829) Podul Mogosoaei Primeste o “extensie” spre nord, incepand de la Piata Victoriei de astazi. Acest drum a fost construit de catre comandantul fortelor de ocupatie Pavel Kiseleff si ii poarta pina in ziua de astazi numele(Sos. Kiseleff)
In 1842 drumul este pavat cu piatra cubica(iar mai tarziu cu asphalt)
Pe data de 12 octombrie 1878 numele Podului Mogosoaiei este schimbat in Calea Victoriei