Posta Veche
==Posta Veche, sau Posta Romaneasca sau Posta de Cai==[edit | edit source]
| Adresa: Strada Posta Veche | Ani in existenta: 1833? - 1867 |
| Adresa alternati va: | Google Maps |
| In cladire au functionat: |
Sfârșitul sec. al XVIII-lea si începutul sec. al XIX-lea au fost o perioada istorica tulbure pentru Țările Române, unde funcționau pana la începutul secolului al XIX-lea și serviciile poștale ale Austriei și Rusiei. Cea mai veche ștampilă cunoscută a poștei austriece în Țara Românească datează din anul 1811 și poartă inscripția „BUKAREST IN DER WALACHEY”, iar în Moldova este cunoscută din al doilea deceniu al secolului al al XIX-lea ștampila cu inscripția „MOLDAU”.
Poșta imperială rusă și-a început activitatea în Principatele Române în urma tratatului de la Kuciuc Kainargi din 21 iulie 1774, care a încheiat războiul ruso-turc din 1768-1774.
Pe 7 Mai 1828, rușii declarară război turcilor și armatele lor cuprinzând Moldova și Muntenia si iau în stăpânire administrația țărilor și ca atare și exploatarea serviciului poștal. Kiseleff se ocupă de organizarea poștei si la 25 Aprilie 1830 publică o licitație pentru darea în antrepriză a poștelor, pe termen de trei ani, începând cu 1 August al acelui an.
„La licitația ținută în Muntenia, poștele se adjudecară asupra Baronului Hristofor Sachelarie, iar contractul aflător în dosarele din 1830, ale Divanului săvârșitor (Arhivele Statului), conține următoarele condițiuni principale: antreprenorul se obligă a avea 3.228 cai în bună stare pentru transportul curierilor și călătorilor.”
„La Maiu 1832, antreprenorul Sachelarie făcu o propunere pentru înființarea unui serviciu de diligențe, cu plecarea de două ori pe săptămână, din București la Craiova, Câineni, Brăila, Galați și Focșani. Diligențele trebuiau să fie trăsuri suspendate, având șase locuri și urmau să transporte călători, bagaje, corespondențe, trimiteri de bani și pachete, toate cu taxe fixe."
Directiva Sfatul Administrativ din Iunie 1833 pentru localul poștelor; se compuneau din :
O casa țărănească cu prispa, având doua odăi, una pentru musafiri i una pentru căpitanul poștei ;
Un grajd încăpător pentru caii orânduiți si cu o rezerva de a treia parte, așa, ca daca la un releu era fixat un număr de 20 cai, grajdul trebuia făcut pentru 30 cai ;
Doua bordeie mari cu vatra intrinsece, pentru locuința surugiilor ;
Un bordeiu cu vatra pentru rotari si darvari, cu șopron, învelit dinainte, sub care urma sa lucreze rotarii ;
O jicnita încăpătoare, bine învelită si lipita, in care sa se pună proviziile necesare cailor ;
Un obor de gard, servind ca fânărie, si
O curte împrejurul clădirilor, cu doua porți de lați fără streașină.
In ,,Anuarul Principatului tarii Românești", pe anul 1842 găsim următoarele:
"Poștele țineau de Departamentul din Nauntru, Secția III-a, care avea ca atribuțiuni: lucrarea statisticii tării, actele civile pentru înmulțirea sau împărțirea populațiunii, administrația poștelor, corespondenta, scoalele, eforia spitalelor si alte așezăminte publice."
Direcțiunea si casa poștelor se aflau instalate pe strada din dosul Ateneului, pe la începutul caii Dorobanților, fosta Ulița Herăstrău(Str. George Enescu de astăzi colt cu Nicolae Golescu). Str. Nicolae Golescu de astăzi a purtat inițial numele de Ulița Posta Veche si mai târziu Str. Posta-Veche.
„Posta veche” a primit această denumire mult mai târziu, odată cu mutarea poștei centrale într-o clădire noua. La vremea când funcționa era numita „Posta Românească” sau „Posta de Trăsuri”.
Nu am găsit informații specifice despre anul in care si-a început activitatea dar bănuiesc ca a fost in jur de 1932-33. Citind Directiva Sfatul Administrativ din Iunie 1833 care impunea anumiți parametri pentru localul poștelor si analizând planurile Rudolf Artur Borroczyn din 1846 si 1852 si „Plan der Stadt Bukurest” din 1856 vedem ca locul unde se afla Posta Veche îndeplinește toate condițiile necesare impuse de „Directiva Sfatul Administrativ din Iunie 1833 pentru localul poștelor”(vezi mai sus).
Pentru a ne face o idee despre așezarea si suprafața locului unde se afla Posta veche putem analiza Planul Rudolf Arthur Borroczyn din 1846 si Plan der Stadt Bukurest din 1856. Ca suprafață proprietatea se întindea de la intersecția străzilor George Enescu de astăzi colt cu Nicolae Golescu si mergea spre est pana la Str. Pitar Moși de astăzi(aproape de biserica cu același nume). Spre sud se întindea pana la sud de Str. Pictor Verona(strada care nu exista la acea vreme). Mai mult de jumătatea din suprafață o ocupa „Gradina Poștei”.
Posta Românească sau „Posta de trăsuri” a funcționat in acest loc pana in anul 1867, an in care a fost mutata la noua adresa din Str. Doamnei Nr. 11 la intersecta cu Str. Vestei(viitoarea Str. Ion Ghica), unde ocupă una dintre casele familiei Bărcănescu. Aici a operat Localul Direcției Generale a Poștelor a in care a fost mutata in noua clădire a Palatului Poștelor din Calea Victoriei.
După 1900 clădirile din Str. Doamnei sunt demolate pentru largi intersecția cu Str. Vestei. În locul Poștei Centrale din str. Doamnei nr. 11, de la demolarea acestui local și până la construirea noului palat al Bursei a funcționat grădina de vară Basilescu, una dintre nenumăratele grădini din București care prezentau spectacole de cinema in timpul verii.
Mitică Georgescu om de afaceri si comersant a fost implicat la începutul sec. XX in diferite "antreprize" teatrale si cinematografice. În 1905 a deschis Parcul Bazilescu, cu primul cinematograf gratuit, pe locul rămas viran în urma dărâmării Palatului Poștelor din str. Doamnei.
==~~==~~==
Cat despre noul local al Poștei din Calea Victoriei aflam următoarele:
„In privința localului, si intru cat Direcțiunea generala, precum si cele doua oficii centrale de posta si telegraf se găseau instalate in strada Doamnei, colt, cu strada Vestei, intr-un local vechiu, ruinat, igrasios si devenit neîncăpător prin desvoltarea traficului si prin înființarea de noi ramuri de serviciu, directorul Suțu, cu adresa No. 17.027 din 27/V1I/1890 9' supune cazul ministrului de interne, Generalul G. Manu, care pune următoarea rezoluție:
1. sa se facă un proiect de lege pentru construirea unui palat, care se va prezenta Corpurilor legiuitoare in sesiunea ce va urma.
2. Locul pe care se va construi sa fie acelas, cu exproprieri pana in bulevard si strada Academiei.
Cum însă pentru exproprierea clădirilor dimprejurul vechiului local se cerea aproape un milion de lei, construirea unui palat al poștelor si telegrafelor pe un loc ce se va hotărî in urma.
Pentru locul necesar acestui palat sa ales la început locul de lângă Imprimeria Statului, bulevard si cheiul Dâmboviței, insa cum aci era vorba sa se construiască palatul Camerei, sa ales definitiv locul din calea Victoriei, stradele Carol si Stavropoleos.”
Construcția si mai ales finisarea Palatului Poștelor a fost tergiversata, mai ales datorita lipsei de fonduri.
„Noul director al Poștelor Mihail Ghica, numit, pe ziua de 27 Aprilie 1899, stăruie si obține, la 3 Maiu 1899, un credit extraordinar de 209.227 lei, 50 bani, pentru instalarea Luminei electrice si a ascensoarelor, iar prin legea dela 2 Iulie acelas an deschiderea unui alt credit de 1.191.227 lei, pentru efectuarea lucrărilor de amenajare, instalații de lumina, pentru aparatele, instrumentele, mașinile, materialele si lucrările necesare instalațiunilor speciale de telegraf, telefon si posta, precum si pentru confecționarea mobilierului necesar. Directorul Mihail Ghica reușește ca, pe la Octomvrie 1899, sa mute in noul palat divizia tehnica si a contabilității, si la Aprilie 1900 celelalte divizii si servicii ale Administrațiunii centrale, si nu mult după aceasta si oficiile centrale, poștal, telegrafic si telefonic.”
==~~==~~==
*În luna august 1841, în Țara Românească s-au introdus trăsurile numite „brașovence” pe rutele spre Brăila, Giurgiu, Câineni și Focșani. 8În 1846 s-a luat hotărârea ca gropurile (săculețele sigilate) de bani care aparțineau statului sau particularilor să fie expediate prin poștă pe răspunderea antreprenorilor. *În vara aceluiași an, la cererea mai multor comercianți, la București s-a înființat primul oficiu poștal. *La propunerea Departamentului din „lăuntru”, căruia poștele îi erau subordonate Barbu Știrbei (1849-1853 si 1854-1856) a luat hotărârea ca directorul poștei să nu mai fie numit de concesionari, ci de domn. A fost introdus un serviciu de diligență pe rutele principale: București - Pitești și București - Giurgiu. *La 12 noiembrie 1857, o comisie întrunită la Iași a hotărât introducerea timbrelor poștale pe teritoriul Moldovei. Astfel, prima emisiune de mărci poștale „cap de bour” a fost tipărită în Moldova la 15/27 iulie 1858 și pusă în circulație la 22 iulie/3 august 1858. *La 5/17 iunie 1865, România a aderat la Convenția telegrafică internațională de la Paris (17 mai 1865). *La 3/15 decembrie 1865, domnitorul Alexandru Ioan Cuza a promulgat Legea de organizare a Serviciului de poștă și telegraf. *Serviciului poștal și telegrafic i s-a adăugat, în 1893, și serviciul telefonic, sub simbolul PTT. *În anul 1894, după modelul unor clădiri similare din occident, începe construcția Palatului Poștelor, care va fi dat în funcțiune în anul 1900. *În anul 1925, administrația PTT a preluat exploatarea unei noi ramuri de telecomunicații, radiotelegrafia (comunicațiile radioelectrice, cum se zicea pe atunci), fiind adăugată o nouă literă simbolului care a devenit PTTR.
==~~==~~==
Dicționar Surugiu - vizitiu de diligență, poștalion, trăsură, care conducea călare pe unul din cai. Olac – căruță de poștă, poștalion, diligență. Menzil – stație (releu) de poștă în epoca fanariotă Călărași – curieri utilizați de conducătorii Țărilor Române pentru a duce/aduce vești de la Constantinopol. Lipcani - curieri utilizați de conducătorii Țărilor Române pentru a transmite ordine în interiorul granițelor. Țimirași – curieri ieșeni plătiți de antreprenorul poștei Biciugași , căruceri – persoane însărcinate cu întreținerea harnașamentelor și căruțelor de poștă.
EXTRA 1 1814, Maiu 9, București. Toate cele trebuincioase surugiilor si simbria li se va da de comuna(primărie) iar când vreun surugiu va muri sau va fugi, Divanul, după cererea epistaților, va da altul. Caii ce vor muri din neglijenta surugiului, se vor plăti de surugiu. Casele poștelor, grajdurile, magaziile, se vor face si meremetisi de epistați, iar daca se va da foc vreuneia din acestea de către trecători, ostași, etc., se vor reface pe cheltuiala Divanului. Oricine va lua căruța si cai va trebui sa plătească menzil 10 parale pe ora de fiecare cal Locurile de pășune pentru cai sa fie rezervate acestora in apropierea poștelor si nimeni n'are voie sa are pe aceste locuri, ele fiind absolut rezervate pentru nutrețul cailor. Oamenii poștelor trebuie sa fie nelipsiți dela postul lor, spre a nu suferi trecătorii. Divanul este dator a plăti orice cantități de fan ce se vor fura de pe lângă postii.
EXTRA 2 In ,,Anuarul Principatului Tării Românești", pe anul 1842 găsim următoarele: Poștele țineau de Departamentul din Nauntru, Secția III-a, care avea ca atribuțiuni: lucrarea statisticii țării, actele civile pentru înmulțirea sau împărțirea populațiunii, administrația poștelor, corespondenta, scoalele, eforia spitalelor si alte așezăminte publice. Direcțiunea si casa poștelor se aflau instalate pe strada din dosul Ateneului, pe la începutul caiei Dorobanților, de unde a rămas si numele acelei străzi: Posta-Veche.
-
Fig 01 - Harta Bucuresti 1791; zona viitoarei Poste de Trasuri.
-
Fig 02 - 1844-1846 Planul Rudolf Arthur Borroczyn
-
Fig 03 - 1844-1846 Planul Rudolf Arthur Borroczyn
-
Fig 03a - 1844-1846 Planul Rudolf Arthur Borroczyn
Links: