Teatrul National
| Adresa: Calea Victoriei Nr. 37 | Ani in existenta: 1847 - 1944 |
| Adresa alternativa: Podul/Calea Mogosoaiei Nr. 33 | Google Maps |
| In cladire au functionat: | *Calea Victoriei +Teatre |
Locul in care se afla Teatrul National era la 1700 in proprietatea boerului Hierea Brezoianu. Proprietatile acestuia au intrat pe la mijlocul sec. al XVIII-lea in posesia Mitropolitului Filaret, un om foarte savant si de vasta cultura.
Pe aceste proprietati a fost inaltat Hanul Filaret,construit de catre Episcopul si mai tirziu Mitropolitul Filaret(1753-1760) pe la sfirsitul secolului al XVIII-lea. Se pare ca o parte din propietate pe care a fost construit hanul apartinea inca familiei boierilor Brezoieni. Hanul era destul de mic cu odai care gazduiau calatorii mai ales ungurii si nemtii care soseau de peste munti. Se pare ca hanul adapostea 11 pravalii.
Strada pe care se afla hanul se numea "Ulita Hanului Filaret" mai tarziu devenind Str. Ion Cimpineanu, 13 Decembrie si din nou Cimpineanu. Localul hanului Filaret impreuna cu propietatea familiei Merisescu a fost mai tirziu ales pentru construirea Teatrului National, de catre comisia special numita cu acest scop. In timpul domniei printului Gheorghe Bibescu statul a cumparat proprietatea si a inceput, in 1847 constructia Teatrului National.
Originile Teatrului National Roman nu sunt mai vechi de anul 1834.
Ioan Heliade RAdulescu, mare patriot, literat om politic, obtine in acel an privilegiul de a reprezenta o piesa, de teatru in limba romana. Este cunoscut faptul ca in acea epoca, Rusia care a impus principatelor romane regulamentul organic, incerca sa opreasca orce manifestatie de progres national.
Obtinind aceasta favoare, Heliade Raduleseu a facut tot ce a putut pentru a obtine aprobarea construirii unui teatru (national) pentru a nu mai fi obligat sa joace pe scene improvizate cum ar fi accea de la liceul Sava, aceste scene improvizate impiedicand once tentative de desvoltare artistica.
In scopul acesta s-a pregatit initial, Sala Momulo, numita atunci "Micul Teatru", unde au jncat pentru prima oara Caragiale, Stefan Mihailescu, Pascali, Mincu, Ralita Mihaileanu toti sub directia lai Costache Caragiale un bun actor si om "instrnit" care poseda largi cunostiinte in technica teatrala.
Dar, Micul Teatrn, unde se jucau de trei ori pe saptamana piese de Corneille, Racine si Victor Hugo, san Inca, nu mai era destul de incapator.
Pentru a aduna cel putin fondurile initiale, Heliade Radulesen a tipareste cateva carti pe care le vinde foarte ieftin. Capitalul adunat era departe de a constitui o suma importanta. Din acest motiv el ii cere printulni Bibescn sa "rupa" o parte din venitul politiei, care la acea vreme era foarte insemnat si sa doneze suma pentru a se construi teatrul. "Cererea" a fost aprobata si in 1847 incepe constructia Teatrului National.
Lucrarile deabea incepute au fost intrerupte de revolutia din 1848, inceputa pentru a pune capat regulamentului organic. In frantea miscarii se gasea chiar Heliade Radulesen. Lucrarile au fost reluate deabea in 1852 sub domnia lui Barbu Stirbey.
Arhitectul insarcinat cu constructia "Marelui Teatru" asa cum i se spunea atunci a fost un oarecare Heft din Viena. Acesta a prezentat initial Printului Stirbey in 1847, o schita cu 500 de "fotolii". La reinceperea lucrarilor printul Stirbey a vrut ca numarul de fotolii sa fie de 1000.
In acel moment in timp fundatiile erau facute si construetia era destul de inaintata. Arhitectului i-a fost foarte greu sa mai schimbe ceva din proiect, dar a trebuit sa faca pe placul domnitorului si a gasit o alta solutie, ingustand salile lojilor, reducand din proportiile vestibulului si a foyer-ului si adaugand trei randuri de loje si o galerie imensa.
In forma sub care se prezenta "Marele Teatru" din Bucuresti era clasat la acea vreme drept al treilea din Europa ca dimensiuni si dispozitie interioara; acustica era excelent; decoratiile au fost executate de catre Mulhdorfer care le-a executat la Mannheim, imprenna cu tot mecanismul scenei.
Pentru supravegherea constructiei a existat un comitet compaus din maiorul Florescu, Alexandra Orescu, Filipescu-Vulpache si Constantin Pencovici.
Inangurarea Teatrului National a avast loc pe data de 31 Decembrie 1852, in prezenta Printalni Stirbey si a sotiei sale, nascuta Cantacnzino; considerat ca fondatorul teatrului, printul, a fost ovationat indelung. Prima piesa jucata in noul teatru a fost o piesa frantuzeasca, "Zoe", iar incasarile au fost donate pentru ajutorarea saracilor.
Spectacolul sa incheiat cu o scena dintr-o opera italiana interpretata de catre Lesniewska, baritonul Musiani si tenorul Finochi, care au adus aplauze furtunoase. Dirijorul orchestrei a fost Vachman. In 1875 Marele Teatru, numit mai tarziu Teatrul National a fost restaurat.
In 1924 cortina a fost refacuta cu o pictura a lui Traian Cornescu, si reprezinta nunta lui Fat Frumos cu Ileana Consinzeana, subiect luat dintr-un basm romanesc.
In foyerul teatrului se aflau la un moment dat patru busturi: C. A. Rosseti, I. C. Brdtianu, Vasile Alexandri al patrulea fiid bustul lui Mihail Pascally, unul dintre primii actori ai Teatrului National. Bustul lui Mihail Pascally a fost sculptat de Ion Georgescu primul sculptor roman de prestigiu.
Mihail Pascally a facut studile in Franta cu Bouffet, Samson si Bocage; a interpratat principalele roluri din Idiotul, Hamlet, Strengarul din Paris, Sarmanul Jaques si in toate comediile de Victorian Sardon.
Teatrul poseda o colectie artistica, incluzand pictori romani "moderni": Nina Arbore, cu portretele d-lor Ciucirescu, Dida Solnmon si Maria Ginrgea; Kasanoff, portretnl Marioarei Zimniceanu; Traian Cornescu, portretul lui Crezeanu, Camil Ressu, portretnl lui Soreanu; I. Steriade, cu portretul regizornlui Gusti si al tragedianului Nottara.
Fig 03 - Calea Victoriei Nr. 37, Teatrul National 1934
Fig 04 - Calea Victoriei, August 1944
Fig 05 - Theatre Square, the Revolution at Bucharest, Romania, illustration from the magazine The Illustrated London News, volume XLVIII, March 10, 1866
-
1899-1900
-
Fig 01 - 1911
-
Fig 02 - 1925
-
Fig 03
-
Fig 04
-
Fig 05
-
1925
Bibliografie:
"Bucurestii" de 0. N. Greceanu, 1929
Links: